Trei ani fără Petrică Mâţu Stoian. Un titan al muzicii populare românești rămâne nemuritor în inimile românilor
Au trecut trei ani de la plecarea dintre noi a unuia dintre cei mai iubiți interpreți de muzică populară românească – Petrică Mâţu Stoian. Glasul său cald, plin de suflet, și-a găsit locul în inimile a milioane de români, iar cântecele sale continuă să răsune la fiecare petrecere, nuntă sau sărbătoare tradițională. Pentru generații întregi, artistul din Mehedinți nu a fost doar un cântăreț, ci un adevărat păstrător de comoară națională.
Tradiția în glas și în suflet
Născut pe 18 septembrie 1960, în pitorescul sat Isverna din județul Mehedinți, Petrică Mâţu Stoian a crescut în mijlocul unor tradiții autentice, unde folclorul nu era doar artă, ci un mod de viață. Nepot al renumitei Domnica Trop, Petrică a moștenit nu doar talentul muzical, ci și respectul profund pentru portul popular, obiceiurile străbune și valorile satului românesc.
Inițial atras de o carieră în domeniul juridic, Petrică a ales în cele din urmă calea inimii: muzica. A urmat cursurile Conservatorului, determinat să își perfecționeze tehnica vocală și să se dedice pe deplin unei cariere în slujba cântecului popular.
Debutul unui destin muzical
Cariera sa artistică a prins contur în anii ’90, odată cu alăturarea la Ansamblul „Doina Gorjului”, urmată de colaborarea cu Ansamblul „Maria Tănase” din Craiova – orașul care avea să-i devină casă până la finalul vieții. Totuși, momentul definitoriu l-a reprezentat apariția sa la emisiunea „Tezaur folcloric”, prezentată de regretata Marioara Murărescu. O singură apariție i-a fost suficientă pentru a cuceri publicul român, care l-a primit cu brațele deschise și l-a transformat într-un simbol al muzicii populare.
Premii, aplauze și recunoaștere
A fost distins cu numeroase premii, printre care premiul I la Festivalul „Maria Lătărețu” (1993) și premiul I la „Cântecele românilor de pretutindeni” din Drobeta Turnu Severin. În 1995, a lansat primul său album – „Aștept să răsară luna” – la celebra casă de discuri Electrecord. A urmat o carieră prolifică, cu zece albume înregistrate, toate păstrând esența folclorului autentic.
Cântece precum „Plecai pe-o potecă mică”, „Cine-a fost mai vinovat” sau „Mândruliţa de la Gorj” sunt astăzi repere în folclorul românesc, adevărate comori muzicale care readuc în casele românilor dorul de sat, de familie, de rădăcini.
Un final neașteptat și o moștenire vie
Pe 6 noiembrie 2021, la vârsta de doar 61 de ani, Petrică Mâţu Stoian se stingea din viață, în urma unor complicații medicale survenite după un tratament post-COVID. Deși medicii și apropiații sperau într-o recuperare completă, soarta a fost nemiloasă, iar România a pierdut o voce unică și un om iubit.
Durerea fanilor, colegilor și a tuturor celor care l-au cunoscut a fost profundă. Însă moștenirea sa rămâne vie: în cântecele care răsună din difuzoare, în inimile celor care l-au ascultat și în memoria colectivă a unei țări care își respectă valorile.
Trei ani de dor
În aceste zile de august, când românii își amintesc cu emoție de artist, la trei ani de la trecerea sa în neființă, muzica lui Petrică Mâţu Stoian continuă să adune oameni, să stârnească lacrimi și să aducă zâmbete. Pentru mulți, el este încă prezent, cu zâmbetul său cald, cu glasul său duios, cu energia pe care o emana ori de câte ori pășea pe scenă.
Petrică Mâţu Stoian nu a fost doar un cântăreț. A fost un mesager al satului românesc, un promotor al tradiției și un suflet mare care și-a pus toată viața în slujba muzicii populare. Iar astăzi, la trei ani de la despărțire, România îl plânge, dar mai ales îl celebrează – așa cum merită un artist de legendă.