Nicușor Dan, recent instalat la Palatul Cotroceni, a făcut un gest rarisim în peisajul politic românesc: și-a publicat din proprie inițiativă declarația de avere, însoțită de o listă detaliată cu numele celor 400 de persoane care l-au sprijinit financiar în campania electorală. Inițiativa vine într-un moment sensibil, marcat de o decizie controversată a Curții Constituționale, care a restrâns accesul public la astfel de informații, invocând protecția datelor personale.
Documentul integral poate fi consultat pe site-ul Biroului Electoral Central, acolo unde președintele a ales să-l publice în mod transparent. Este una dintre puținele asumări publice complete, într-un context în care noile reglementări legale permit deja omiterea unor informații legate de veniturile și bunurile membrilor de familie ai demnitarilor. Nicușor Dan a ales însă să meargă mai departe, oferind publicului nu doar o imagine clară a patrimoniului său, ci și a sprijinului financiar primit în campanie.
Un teren montan și o mașină veche, dar funcțională
Conform declarației de avere, președintele deține un singur teren intravilan în Predeal, județul Prahova, în suprafață de 7.460 de metri pătrați. Achiziționat în 2007, terenul este încă în curs de plată, scadența fiind fixată pentru anul 2032. Nu figurează în proprietatea sa alte terenuri, apartamente, locuințe sau bunuri imobiliare.
În privința bunurilor mobile, apare un singur autoturism: un Citroën din 1986, un model care azi ar putea fi considerat aproape o piesă de colecție. Alegerea reflectă un stil de viață discret și cumpătat, aflat în contrast cu imaginea fastuoasă promovată de-a lungul timpului de mulți dintre predecesorii săi în funcții publice.
Economii modeste, fără investiții sau datorii
Președintele are în conturile bancare un sold de 439.536,14 lei, echivalentul a aproximativ 86.800 de euro, conform cursului valutar actual. Suma este păstrată în conturi personale, fără a exista mențiuni despre investiții la bursă, acțiuni în companii sau contribuții la fonduri private de pensii.
Totodată, declarația nu consemnează credite bancare sau datorii comerciale. Singurele sume împrumutate sunt cele primite pentru campania electorală, pentru care a fost publicată o anexă separată ce oferă detalii complete.
Susținători din toate colțurile societății
Lista celor 400 de persoane care l-au ajutat financiar pe Nicușor Dan în campania pentru alegerile prezidențiale este anexată declarației de avere și este disponibilă pe site-ul Biroului Electoral Central. Aceasta include numele fiecărui susținător și suma donată sau împrumutată.
Cei care au contribuit provin din medii variate – profesii liberale, educație, antreprenoriat, cultură –, fără a se contura o concentrare a sprijinului în jurul unor grupuri economice sau interese de afaceri. Finanțarea pare să fi venit în mare parte de la persoane fizice, ceea ce oferă imaginea unei campanii susținute din convingere civică și nu din calcule politice.
Un gest rar într-un climat tot mai opac
Publicarea acestei declarații vine în urma unei decizii a Curții Constituționale din luna mai 2025, care a eliminat obligativitatea instituțiilor publice și a Agenției Naționale de Integritate de a afișa online declarațiile de avere și de interese ale demnitarilor. Motivul invocat: protejarea datelor personale. Decizia a fost primită cu critici dure din partea societății civile și a unor organizații care militează pentru transparență și integritate publică.
Mulți observatori avertizează că o astfel de măsură deschide larg ușa către lipsa de responsabilitate și chiar riscuri de corupție, în lipsa unui control public eficient. În acest context, gestul lui Nicușor Dan capătă greutate nu doar administrativă, ci și simbolică, marcând un contrast puternic față de direcția în care pare să se îndrepte sistemul instituțional românesc.
Publicarea voluntară a declarației de avere și a surselor de finanțare nu este doar un act de transparență, ci și un semnal clar de angajament față de principiile unei guvernări deschise. Este un mesaj transmis atât către cetățeni, cât și către clasa politică, într-un moment în care încrederea publicului în instituții este tot mai fragilă.