Doi vecini, o alianță și multe semne de întrebare: Serbia și Ungaria, parteneri militari într-un Balcani din ce în ce mai tensionat
Un nou parteneriat militar semnat între Serbia și Ungaria stârnește rumoare și neliniște în Balcani. Acordul, semnat recent la Belgrad de miniștrii apărării Bratislav Gašić și Kristóf Szalay-Bobrovniczky, a fost prezentat în presa sârbă drept un moment cu potențial istoric. Însă dincolo de titlurile zgomotoase și declarațiile entuziaste, realitatea ar putea fi mult mai nuanțată.
O înțelegere care aprinde spiritele
Tabloidele sârbe nu s-au ferit de cuvinte mari. „O bombă care zguduie regiunea”, a titrat Informer, în timp ce Kurir a vorbit despre „un moment istoric” pentru Serbia. Novosti a văzut în această alianță „dovezile unei prietenii de fier”, iar Republika a transmis că „albanezii și croații au intrat în panică”.
La doar două săptămâni distanță de semnarea unei alianțe militare între Croația, Albania și Kosovo, acest nou acord vine ca un răspuns direct – cel puțin simbolic. Serbia, susținută de Ungaria și, în perspectivă, de partea sârbă a Bosniei și Herțegovinei (Republica Srpska, condusă de Milorad Dodik), pare să își croiască propriul drum în privința securității regionale.
Reacții tăioase și tensiuni latente
Croația, Kosovo și Albania au oficializat, la 18 martie, un pact de cooperare militară în Tirana, în cadrul politicii de securitate a Uniunii Europene. Tratatul prevede colaborarea între industriile de apărare, exerciții comune și formarea personalului militar de rang înalt.
Serbia nu a fost consultată și a reacționat vehement. Ministerul de Externe de la Belgrad a denunțat lipsa de transparență și a acuzat intenții ostile, sugerând că alianța balcanică urmărește „izolarea Serbiei” și crearea unor „structuri paramilitare în Kosovo”.
În contrapondere, premierul croat Andrej Plenković a subliniat că noua alianță „nu are caracter agresiv”, dar ministrul Apărării Ivan Anušić a fost mai tranșant: „Au trecut vremurile în care Croația întreba Belgradul ce are voie să facă și ce nu. Nu se va mai întâmpla niciodată”.
Presa croată susține că declarațiile lui Anušić ar fi provocat o „cădere nervoasă” a președintelui sârb Aleksandar Vučić – o afirmație imposibil de verificat, dar ilustrativă pentru nivelul de tensiune actual.
Critici din interior și avertismente externe
Nu toată lumea din Serbia a primit cu entuziasm noul pact. Petar Bošković, politician din opoziție, a calificat înțelegerea drept „un truc de marketing al lui Vučić”, în timp ce expertul militar Aleksandar Radić a sugerat că „nu există elemente reale ale unei alianțe militare”. Mai mult, nici până acum nu au fost anunțate exerciții comune, planuri de integrare militară sau colaborări tehnico-operative concrete între Serbia și Ungaria.
În acest context tensionat, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a declarat că „situația din Balcani nu este critică”, iar analiștii consideră improbabil un conflict armat. Totuși, semnele unei reînarmări regionale sunt clare. Mai multe state reintroduc serviciul militar obligatoriu, iar bugetele pentru apărare sunt în creștere.
Două blocuri, o regiune încordată
Cele două alianțe – Croația, Kosovo, Albania pe de-o parte și Serbia, Ungaria, Republica Srpska pe de altă parte – trasează un nou contur în peisajul geopolitic al Balcanilor. Prima alianță se aliniază deschis cu obiectivele europene și defensivul NATO. Cea de-a doua este încă ambiguă în conținut și intenții, dar sprijinită intens de retorica naționalistă din Belgrad.
Pe fondul unei istorii recente marcate de războaie și divizări dureroase, orice mișcare de acest tip este analizată cu atenție. În timp ce unii văd în aceste inițiative o cale către consolidarea securității, alții se tem de reactivarea vechilor rivalități.
Pentru moment, Balcanii rămân într-o stare de echilibru fragil – între dorința de stabilitate și pericolul renașterii vechilor fantasme. Iar în lipsa unui dialog regional autentic, alianțele militare, fie ele simbolice sau reale, riscă să devină mai degrabă surse de tensiune decât garanții ale păcii.