Petrică Mâțu Stoian, un nume care continuă să răsune cu emoție în inimile românilor, este omagiat în această lună, la trei ani de la dispariția sa. A fost mai mult decât un simplu cântăreț de muzică populară – a fost glasul satului românesc, al tradițiilor nealterate, al dorului și al bucuriei. Pe 6 noiembrie 2021, destinul avea să se frângă brusc, iar scena folclorică românească pierdea una dintre cele mai calde și iubite voci.
S-a stins la doar 61 de ani, în Spitalul Județean de Urgență din Reșița, în urma unor complicații survenite după o infecție cu COVID-19. Se afla atunci în plin proces de recuperare, iar speranțele de revenire nu lipseau. Din păcate, destinul a avut alte planuri. A lăsat în urmă nu doar o carieră impresionantă, ci și un gol imens în sufletul celor care l-au ascultat și l-au iubit.
Rădăcini adânci și o copilărie în mijlocul tradițiilor
Petrică Mâțu Stoian s-a născut pe 18 septembrie 1960, în satul Isverna din județul Mehedinți. Într-un colț de țară unde munții veghează liniștea satului, iar tradițiile se păstrează cu sfințenie, el a crescut cu poveștile și cântările bătrânilor. Era nepotul Domnicăi Trop, una dintre cele mai respectate interprete de folclor, de la care a moștenit nu doar talentul, ci și respectul profund pentru cântecul popular.
Inițial, viața părea că îl va duce într-o altă direcție. A început facultatea de Drept, atras poate de ideea unei cariere sigure. Dar chemarea muzicii a fost prea puternică pentru a fi ignorată. A urmat Conservatorul și a pășit hotărât pe drumul care avea să-l transforme într-un simbol al folclorului românesc.
Un început promițător și o carieră înfloritoare
În 1995, a intrat în componența Ansamblului Artistic Profesionist „Doina Gorjului”, locul unde a început oficial drumul său artistic. Talentul său a strălucit rapid, iar interpretările sale pline de viață și emoție l-au adus în atenția iubitorilor de muzică populară din întreaga țară. Mai târziu, s-a alăturat Ansamblului „Maria Tănase” din Craiova, oraș în care și-a trăit ultimii ani și pe care l-a purtat în suflet până la final.
Un moment de cotitură în viața sa a fost întâlnirea cu Marioara Murărescu, cea care l-a invitat în emisiunea „Tezaur Folcloric”. Acolo, în fața camerelor și a unui public numeros, Petrică Mâțu Stoian s-a făcut cunoscut întregii țări. Cu vocea sa caldă și cu zâmbetul blând, a cucerit inimile tuturor, iar de atunci, drumul său artistic a fost o continuă ascensiune.
Cântece care nu se uită și albume care trăiesc dincolo de timp
În decursul carierei sale, a lansat zece albume, fiecare purtând o părticică din sufletul său. A debutat discografic în 1995 cu „Aștept să răsară Luna”, un album care anunța o voce specială și un stil aparte. Au urmat ani plini de concerte, festivaluri și înregistrări, iar melodiile sale au devenit parte din viața românilor – fie că e vorba de o petrecere la țară, o nuntă sau o seară liniștită în familie.
„Plecai pe-o potecă mică”, „Cine-a fost mai vinovat”, „Dulce și-e gurița” sau „Mândrulița de la Gorj” sunt doar câteva dintre cântecele care încă răsună la radio și în sufletele celor care nu l-au uitat. Fiecare piesă era o poveste – despre dragoste, dor, bucurie sau amărăciune – și toate păstrau farmecul nealterat al folclorului autentic.
Recunoaștere binemeritată și respect necondiționat
Pe lângă iubirea publicului, Petrică Mâțu Stoian a fost apreciat și de specialiștii din domeniu. A câștigat premiul I la Festivalul „Maria Lătărețu” în 1993, iar în anii următori a fost recunoscut drept unul dintre cei mai promițători tineri interpreți de muzică populară. Tot în 1994 și 1995 s-a clasat în topul celor mai apreciați artiști ai generației sale, consolidându-și statutul de reper în lumea folclorului.
O moștenire vie, care merge mai departe
La trei ani de la plecarea sa, Petrică Mâțu Stoian este în continuare prezent în casele și inimile românilor. Muzica lui nu s-a stins odată cu el. Dimpotrivă, continuă să aducă alinare, bucurie și amintiri. Fiecare notă, fiecare vers, poartă cu ele dragostea unui om care și-a dedicat viața păstrării identității românești.
Petrică Mâțu Stoian rămâne un simbol. Nu doar al muzicii populare, ci și al demnității, al pasiunii pentru tradiție, al legăturii dintre oameni și rădăcinile lor. Vocea sa va dăinui, așa cum dăinuie cântecul românesc în vatra satului. Iar numele lui va fi rostit cu respect și emoție, de fiecare dată când se va auzi un vers care vorbește despre România adevărată.