Puica Igiroșanu, artista cu voce de înger care a ales calea mănăstirii: Povestea impresionantă a Maicii Anastasia
În anii ’70, România vibra pe frecvențele radiourilor și în sălile de concert, iar printre vocile care ajungeau direct în sufletele oamenilor se număra și cea a Puicăi Igiroșanu. O artistă cu o sensibilitate aparte, o voce caldă, inconfundabilă, și un talent care nu a putut trece neobservat într-o epocă în care muzica românească trăia un moment de glorie.
De la lumina reflectoarelor la liniștea chiliilor
Puțini ar fi bănuit că artista care cucerea publicul cu melodii precum „Să cânte tinerețea”, „Tu așa mi-ai spus” sau „Când ai plecat” va renunța, într-o zi, la tot succesul pentru a-și găsi liniștea în credință. Cu o carieră strălucitoare în spate, colaborări cu nume mari ale scenei românești — Margareta Pâslaru, Florin Bogardo, Richard Oschanitzky — și chiar cu BBC-ul din Marea Britanie, Puica Igiroșanu a ales o cale neașteptată și profundă.
Întâlnirea cu părintele Arsenie Papacioc a fost decisivă. Apoi, în Anglia, l-a cunoscut pe părintele Rafail Noica, de la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Essex, care i-a devenit un sprijin duhovnicesc de neprețuit.
Anii petrecuți în Franța, într-o mănăstire, au întărit chemarea lăuntrică, iar după Revoluția din 1989, Puica s-a întors în România. La Mănăstirea Nera, din județul Caraș-Severin, a fost tunsă în monahism, primind numele de Maica Anastasia. Acolo, într-o liniște aleasă, și-a dedicat viața rugăciunii, smereniei și ajutorării celor în suferință.
O revedere plină de emoție, după ani de tăcere
Compozitorul Horia Moculescu a avut parte de o întâlnire cu totul neașteptată cu fosta sa colegă de scenă. „Eu cu Puica am cântat până în ’70, apoi a dispărut. Într-o zi, în față la Sala Palatului, văd o măicuță cu ochi verzi, frumoși și cunoscuți. Ea m-a recunoscut. Mi-a zis: «Horia, Horia, eu sunt Puica, Măicuța Anastasia!» Am rămas uimit…”, a povestit acesta, cu glas încă emoționat.
Această scenă scurtă surprinde poate cel mai bine contrastul între cele două lumi pe care le-a traversat fosta artistă: gloria vremelnică a scenei și eternitatea liniștită a credinței.
Ultimii ani: suferință tăcută și ajutor necondiționat
În ultima parte a vieții, Maica Anastasia s-a retras într-o cameră modestă, departe de ochii lumii, dar aproape de Dumnezeu și de cei în suferință. Actrița Ileana Popovici, prietenă apropiată, își amintește cu lacrimi în ochi:
„Era foarte modestă. Artiștii sunt firi interioare, sensibile. Ea a ales calea credinței, iar în ultimii ani s-a dedicat îngrijirii bolnavilor de cancer. Și ea a suferit de această boală, dar nu se plângea niciodată…”.
Prezentatorul Octavian Ursulescu, cel care i-a cunoscut parcursul artistic, și-a exprimat și el profunda tristețe la aflarea veștii trecerii în neființă a celei care fusese cândva o stea a muzicii ușoare românești.
Puica Igiroșanu – devenită Maica Anastasia – rămâne în memoria celor care au ascultat-o, au aplaudat-o și au fost atinși de povestea unei vieți trăite între artă și credință. O femeie care a avut curajul să aleagă smerenia în locul gloriei, liniștea rugăciunii în locul tumultului scenei. Iar amintirea ei va continua să inspire, tăcut și profund, dincolo de cântec și cuvinte.