Zoe Dăian, singura rudă de sânge a părintelui Arsenie Boca, își trăiește senin ultimii ani de viață într-un cămin din județul Bihor, loc pe care îl numește cu afecțiune „Casa Mea Eden”. La cei 90 de ani ai săi, femeia vorbește cu emoție despre influența covârșitoare pe care unchiul său, considerat de mulți un sfânt al neamului românesc, a avut-o asupra formării și parcursului său personal.
Amintiri din copilărie și un om aparte
Zoe își amintește că, încă din copilărie, părintele Arsenie Boca se remarca printr-o profunzime neobișnuită. „Tot ceea ce făcea m-a marcat, pentru că avea reacții ieșite din comun pentru lumea de atunci”, mărturisește ea. Era un om retras, dedicat rugăciunii, lecturii și picturii de icoane, trăsături care l-au însoțit pe tot parcursul vieții.
Poveștile nepoatei sale îi fascinează pe cei care o vizitează. Vorbește cu respect despre modestia și spiritul profund religios al unchiului său, dar și despre darul său neobișnuit de a anticipa evenimentele. „Eram studentă la Cluj și, într-o zi, am primit o scrisoare de la el. Îmi spunea: «Nu umbla cu capul descoperit, nu-ți pune fular la gât, și acum ești răcită». Așa era el, simțea lucruri dinainte să se întâmple”, povestește Zoe cu ochii înlăcrimați.
Vremuri grele și decizii dureroase
După instaurarea regimului comunist, părintele Arsenie Boca a fost vizat de autoritățile vremii. Pentru a-și proteja nepoata, a rugat-o să nu-l mai caute. Ultima întâlnire dintre cei doi a avut loc în anii ’80, un moment pe care Zoe îl păstrează viu în suflet.
Comunitatea din localitatea Șoimi, județul Bihor, unde locuiește acum, s-a transformat într-un loc de pelerinaj. Credincioși din toată țara vin să-i aducă un omagiu duhovnicului, mai ales în preajma datei de 29 septembrie, când se împlinesc 111 ani de la nașterea lui Arsenie Boca.
Un moment de neuitat
Printre amintirile puternic înrădăcinate în sufletul ei se numără și o vizită la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, făcută alături de mama sa. Epuizate de drum, mama lui Zoe a rostit câteva cuvinte nepotrivite. La sosire, părintele Arsenie i-a adresat un reproș blând: „Mărioara, de ce ai drăcuit de două ori?”. Nepoata a fost profund impresionată de această reacție și de capacitatea unchiului său de a percepe lucruri neauzite, ca și cum ar fi fost prezent în gândurile lor.
Protecție nevăzută în clipele de cumpănă
Zoe Dăian a trecut prin încercări grele, printre care un accident vascular cerebral care a ținut-o patru săptămâni în comă, dar și o formă severă de COVID-19. Este convinsă că unchiul său i-a fost alături în acele momente de cumpănă.
„După acel COVID cumplit, care mi-a lăsat urme, m-am rugat lui și am simțit o liniște inexplicabilă. Parcă îmi spunea: «Fii liniștită, sunt lângă tine»”, povestește femeia, cu credința fermă că sprijinul duhovnicesc al părintelui Boca nu a încetat niciodată.
O dorință nerealizată
După un divorț dureros, Zoe și-a dorit să se retragă la Mănăstirea Prislop, locul unde este înmormântat unchiul său. Visul de a-și odihni trupul lângă cel al părintelui nu s-a materializat.
„Stareța mi-a spus că nu pot fi înmormântată lângă el. Așa că am plecat. Dar știu că se va găsi cineva să mă îngroape undeva”, spune cu resemnare nepoata duhovnicului.
Chiar dacă viața i-a oferit numeroase obstacole, Zoe Dăian rămâne un simbol al demnității și al credinței neclintite. Își păstrează cu grijă amintirile și trăirile alături de Arsenie Boca, oferind celor din jur mărturii valoroase despre omul care a lăsat o amprentă profundă în istoria spirituală a României.