Doi frați abandonați, salvați de o familie cu suflet mare din Mediaș: „I-am iubit din prima clipă”
Într-un colț liniștit al Mediașului, într-o casă simplă dar plină de căldură, se scrie de ani buni o poveste adevărată, una care încălzeste sufletul și redă încrederea în omenie. Alexandra și Sebi, doi frați greu încercați de viață, au fost abandonați într-un orfelinat după ce mama lor a murit electrocutată, iar tatăl i-a părăsit. Aveau doar 4 și, respectiv, 1 an.
Viața lor s-ar fi putut opri acolo, în griul instituției de protecție, dacă nu ar fi fost întâlniți de un cuplu de oameni simpli, dar cu inimi mai mari decât orice avere: soții Victoria (60 de ani) și Eugen Groza (68 de ani), doi pensionari din Mediaș.
„Am simțit că Dumnezeu ne-a zâmbit prin ochii acelui băiețel”
Victoria a fost gestionară la un magazin din fosta fabrică de sticlă a orașului, iar Eugen a lucrat acolo ca sticlar. Au crescut două fiice, azi femei mature, căsătorite și cu propriii copii. Dar inima lor era pregătită pentru mai mult.
În 2002, una dintre fiicele lor, care lucra la un orfelinat local, i-a invitat pe părinți să vadă locul unde muncește. A fost o simplă vizită… care avea să le schimbe viața.
„Când am intrat în salon, l-am văzut pe Sebi. Era un copilaș firav, cu ochii mari și albaștri. M-a privit și a întins mâinile spre mine, voia să-l iau în brațe. Nu mergea încă pe picioare. Atunci s-a legat ceva între noi, ceva ce nu s-a rupt niciodată”, povestește, cu lacrimi în ochi, Eugen Groza.
Acea vizită a fost începutul unei noi vieți – pentru copii, dar și pentru părinții adoptivi. Soții Groza i-au luat acasă, i-au crescut, i-au iubit și le-au oferit ceea ce nimeni nu le mai oferise până atunci: o familie.
„Pentru noi, nu a fost greu, pentru că i-am iubit”
Deși tatăl biologic al copiilor trăiește în Ungaria și îi mai sună din când în când, nu a contribuit niciodată la creșterea lor. În schimb, familia Groza le-a oferit lui Sebi și Alexandrei tot ce au avut nevoie: sprijin, dragoste, înțelepciune, dar și reguli și încurajare.
„Nu ne-a fost ușor, dar pentru că i-am iubit, nu ni s-a părut nimic greu. Sunt cuminți, ne respectă, ne cer sfatul. Am fost alături de ei cu tot ce am putut. I-am iubit din prima clipă și îi iubim și azi la fel de mult”, spune Eugen Groza, cu vocea tremurândă de emoție.
Astăzi, într-un cartier modest din Mediaș, patru suflete scriu împreună o lecție de viață despre bunătate, dăruire și iubire adevărată. Alexandra și Sebi nu mai sunt doar doi copii abandonați – sunt copiii unei familii care a ales să fie părinți nu prin sânge, ci prin inimă. Iar pentru ei, cuvântul „acasă” va avea mereu un singur sens: familia Groza.