Ilie Bolojan, cunoscut astăzi ca unul dintre cei mai respectați lideri politici din vestul țării, are în spate nu doar o carieră administrativă solidă, ci și o istorie mai puțin vizibilă, dar extrem de umană, în lumea afacerilor locale. Povestea sa cu două firme modeste din Aleșd – Campus SRL și Campus Com SRL – începe în anii ’90 și se întinde pe mai bine de două decenii, marcate de provocări, datorii, decizii dificile și, în cele din urmă, un pas înapoi discret, dar calculat.
Un început simplu, cu intenții clare
Era anul 1994 când Bolojan, pe atunci un tânăr cu ambiții locale, se lansa în afaceri într-un orășel liniștit din județul Bihor. Împreună cu câțiva apropiați, deschidea două firme care vindeau produse de larg consum: alimente, băuturi și țigări. Era o afacere simplă, adaptată nevoilor comunității. Ani la rând, a fost implicat direct – la Campus SRL până în 2004, iar la Campus Com SRL până în 2020, firmă în care a deținut toate părțile sociale.
Odată cu intrarea sa în politică, rolul său în firmă s-a redus treptat. După divorțul din 2013, administrarea a fost preluată de fosta sa soție, Florentina Bolojan, psiholog de profesie, care a continuat să țină în viață un business deja fragil, într-un mediu economic tot mai competitiv.
Ani grei și datorii adunate
Până în 2004, cele două firme acumulaseră datorii semnificative – peste 1,5 miliarde de lei vechi către stat. Problemele nu au întârziat să apară. În februarie 2005, statul a emis două somații de executare silită pentru Campus Com SRL, solicitând plata unor sume considerabile. A fost un moment de cumpănă.
Ilie Bolojan nu a fugit de responsabilitate. În 18 februarie 2005 a făcut personal mai multe plăți către Trezoreria Statului. Apoi, în martie, a mai achitat peste 228 de milioane de lei vechi. Cu toate acestea, restanțele nu fuseseră stinse complet. Situația firmei rămânea complicată.
În 2008, o publicație locală scria că, odată ajuns prefect, Bolojan ar fi beneficiat de ajutorul fraților Micula, oameni de afaceri influenți, pentru a acoperi o parte din datorii. Informația nu a fost confirmată oficial, dar a alimentat suspiciuni într-o perioadă în care orice legătură între politică și afaceri ridica semne de întrebare.
Redresare lentă, fără ambiții mari
Anii au trecut, iar afacerea s-a redresat încet. În 2005, Campus Com SRL încă înregistra datorii de peste 560.000 lei, iar profitul era simbolic. Totuși, până în 2013, reușise să-și reducă datoriile la sub 100.000 lei, un efort semnificativ într-un interval relativ scurt. În 2020, când Ilie Bolojan s-a retras complet din administrarea firmei, bilanțul arăta astfel: datorii de 101.430 lei, un profit de aproape 20.000 lei și o cifră de afaceri modestă – doar 45.155 lei.
Fără să mai fie implicat, firma a continuat să funcționeze. În 2024, datele oficiale arătau o datorie de doar 11.330 lei și un profit net de 8.535 lei, cu o cifră de afaceri similară cu cea din anii anteriori. Modest, dar stabil. Un business care merge înainte, fără pretenții, dar și fără pericole.
Cariera politică, construită cu răbdare și disciplină
În timp ce firma sa se zbătea între datorii și redresări, cariera politică a lui Ilie Bolojan a crescut constant, dar sigur. De la consilier local în Aleșd, la prefect de Bihor, apoi primar al Oradei timp de 12 ani, și mai apoi președinte al Consiliului Județean. Într-un context politic special, a fost pentru scurt timp și președinte interimar al României.
Bolojan a știut să aleagă momentul în care să se retragă din afaceri. A făcut-o discret, fără scandaluri, fără expunere, într-un moment în care orice legătură între oameni politici și firme cu datorii putea dăuna grav imaginii publice.
Un final simplu, dar grăitor
Astăzi, numele său nu mai apare în nicio declarație legată de Campus Com SRL. Firma încă funcționează, dar Ilie Bolojan este departe de ea. Și, totuși, acea etapă din viața lui rămâne parte din poveste: o perioadă cu greutăți, cu decizii personale dificile, dar și cu lecții învățate.
Într-o lume politică adesea marcată de orgolii și compromisuri, Bolojan pare să fi înțeles devreme că nu poți merge înainte purtând în spate probleme nerezolvate. A închis un capitol și a continuat pe drumul care l-a consacrat – administrația. Iar poate tocmai acea experiență din afaceri, cu tot ce a însemnat ea, l-a făcut mai atent, mai riguros și mai pragmatic în funcțiile publice pe care le-a ocupat ulterior.