Laurențiu Reghecampf, mărturisiri sfâșietoare despre pierderea fiicei sale: „Trăiești cu speranța, dar golul nu se umple niciodată”
Laurențiu Reghecampf a vorbit, cu lacrimi în glas, despre cea mai grea încercare a vieții sale – pierderea fiicei sale, Analisa Cristina, în urmă cu aproape 27 de ani. Fetița, primul copil al antrenorului, s-a stins din viață la doar un an și o lună, în urma unei malformații congenitale la inimă care i-a fost descoperită mult prea târziu.
Analisa a venit pe lume pe vremea când Reghecampf evolua la Steaua București și era căsătorit cu prima sa soție, Mariana Pfeiffer. Puțini știau atunci că tânărul cu viitor promițător pe terenul de fotbal ducea acasă o luptă crâncenă: fetița sa se născuse cu o boală rară a inimii, numită tetralogia Fallot – o afecțiune gravă, care necesită intervenție chirurgicală pentru a putea fi corectată.
„Avea doar trei luni când am început să observăm că ceva nu e în regulă. Se învinețea la buze, obosea foarte repede, adormea cu biberonul. Diagnosticul a venit greu, prea greu. Ne-au spus că are tetralogia Fallot, o boală foarte rară. Inima nu era împărțită corect în cele patru camere”, a povestit antrenorul în podcastul lui Bursucu.
Operația salvatoare nu putea fi făcută imediat. Medicii le-au explicat părinților că intervenția este posibilă doar după ce copilul împlinește un an. Așa a început o cursă contra cronometru. Urmată de tratamente, speranță și multe nopți nedormite.
„Am făcut tratament câteva luni și la un an și o lună am operat-o la Cluj. Intervenția părea reușită, dar a apărut o complicație – fetița a făcut pneumonie pentru că rana a fost lăsată deschisă 24 de ore. Nu au mai putut s-o salveze”, își amintește Reghecampf, cu vocea frântă de durere.
Cel mai greu nu a fost doar pierderea în sine, ci și sentimentul de neputință, faptul că problema putea fi poate descoperită din timpul sarcinii, dar n-a fost.
„La toate controalele, ni s-a spus că totul este în regulă. Adevărul l-am aflat dintr-o greșeală, nu dintr-un diagnostic clar. Poate că atunci nu erau metodele de azi, dar astfel de probleme pot fi descoperite din timpul sarcinii”, spune antrenorul.
Durerea s-a așezat adânc în sufletul său și nu l-a părăsit nici după aproape trei decenii. A continuat să-și construiască o carieră de succes, dar rana acelei pierderi nu s-a vindecat niciodată complet.
„Trăiești cu speranța că într-o zi se va face bine. Dar, când pierzi, rămâne un gol care nu se mai umple. Perioada de după a fost cea mai grea. Eram foarte tânăr, aveam doar 25 de ani. A fost o tragedie care m-a marcat pe viață”, a mai spus Reghecampf.
După câțiva ani, în viața antrenorului a apărut Luca, fiul său, dar nimic nu a reușit să șteargă complet amintirea Anei Lisa. Mărturisirea sa sinceră din podcastul realizat de Bursucu a emoționat profund publicul, oferind o imagine rară și umană a unui om care, dincolo de gloria sportivă, poartă o durere greu de dus.
Această confesiune dureroasă este un memento despre cât de fragile pot fi viețile copiilor și cât de important este accesul la investigații medicale corecte, încă din timpul sarcinii. Iar pentru Reghecampf, dincolo de titluri și victorii, rămâne mereu în inimă o fetiță care n-a apucat să spună niciodată „tati”.