Irina Loghin, una dintre cele mai iubite artiste ale României, și-a deschis sufletul și a vorbit cu o sinceritate tulburătoare despre marile iubiri ale vieții sale. Ajunsă la venerabila vârstă de 86 de ani, artista care de peste cinci decenii bucură publicul cu glasul său inconfundabil, a rememorat momente emoționante din trecut: prima iubire din copilărie, povestea interzisă cu un inginer polonez și relația trainică cu singurul bărbat care i-a devenit soț – fostul campion olimpic Ion Cernea.
Prima dragoste nu se uită niciodată
Totul a început într-un cătun liniștit, acolo unde o fetiță cu ochii visători și inima deschisă trăia, fără să știe, primele emoții ale îndrăgostirii. Se numea Gogu și era cel mai ager băiat din sat. Îl vedea zilnic pe uliță, iar gândul că îi va zâmbi sau că o va însoți cu vitele pe deal îi făcea inima să bată mai tare.
„Pe Gogu am pus ochii de când locuia cu mine în cătun. Îmi plăcea de el și mă străduiam să-i atrag atenția. Era isteț, vioi, și-mi căuta privirea. Ne duceam împreună cu vitele și era ca un vis frumos din copilărie”, își amintește cu nostalgie Irina Loghin, potrivit Newsweek.
Anii au trecut, iar Gogu, ajuns între timp militar, i-a trimis o scrisoare emoționantă: o cerere în căsătorie scrisă cu mâna tremurândă de dor. „Când termin armata, vin să te cer de soție. Mi-ar plăcea să fim împreună, am copilărit amândoi, cine ne-ar cunoaște mai bine?”, i-a scris el. În colțul foii a adăugat un vers simplu și tandru: „Frumoasă ești fetiță, frumos nume mai ai, frumoasă ți-e gurița, dar nu știu cui i-o dai.”
„Îmi era drag, dar viața mea luase altă direcție. Mă mutasem la Văleni, mă schimbasem, iar scrisoarea lui, deși sinceră, mă făcea să zâmbesc amar. A fost o amintire frumoasă, dar trecută”, spune artista cu o ușoară melancolie.
O iubire sinceră, dar interzisă
După adolescență, destinul i-a scos în cale un alt bărbat: Dan Dracinschi, un inginer polonez rafinat și atent, pe care l-a cunoscut la fabrica unde lucra. Între ei s-a înfiripat o poveste sinceră, cu respect și afecțiune. Dan era șeful ei, iar Irina îl admira nu doar pentru poziția profesională, ci și pentru delicatețea cu care o trata.
„Mi-a fost drag și mie. Era serios, respectuos, avea ochi doar pentru mine. După un an, s-a hotărât să mă ceară. Nu m-a anunțat. A venit direct acasă, în fața părinților și a surorilor mele. Eu eram mezina, iar celelalte surori nu erau măritate. Mama a spus un ‘nu’ categoric. Nu conta că era mai mare cu șapte ani. Contează că tradiția spunea că nu e bine ca cea mică să se mărite prima”, povestește Irina Loghin cu o maturitate dureroasă. „Îmi plăcea de el, dar atunci nu puteai trece peste cuvântul părinților.”
O căsnicie construită pe prietenie și respect
Într-o vreme în care mulți bărbați celebri îi trimiteau scrisori pasionale – inclusiv Ion Dolănescu –, Irina Loghin a ales o cale diferită. Nu s-a lăsat cucerită de faimă, ci de liniștea unei prietenii adevărate. Așa a ajuns în brațele lui Ion Cernea, campion olimpic la lupte greco-romane, medaliat la competiții internaționale. Cei doi sunt împreună de aproape 50 de ani și au construit o familie frumoasă, discretă, dar profund unită.
„Ion Cernea a fost primul și unicul meu bărbat cu acte. Nu pot spune că m-a lovit o dragoste nebună. Eram mai înaltă decât el și, la nuntă, l-am urcat pe o lădiță în biserică”, povestește artista cu umor și sinceritate.
L-a cunoscut printr-un prieten comun: Benone Sinulescu. Cei doi mergeau la ștrand, iar Benone a chemat-o și pe Irina. Deși curtată de mulți, doar Ion a reușit să-i cucerească inima. „Era manierat, echilibrat și avea o forță liniștitoare în privire. A știut să-mi câștige încrederea, nu prin vorbe mari, ci prin prezență.”
O viață rotundă, în care dragostea s-a așezat cu răbdare
Irina și Ion au doi copii: Ciprian și Irinuca. În septembrie 2022, viața lor a fost luminată de o nouă bucurie – nașterea nepoțelei Ana, care a transformat-o pe artistă în bunică la 83 de ani. Momentul a fost ținut discret, dar plin de emoție.
Astăzi, privind înapoi, Irina Loghin nu regretă nimic. Fiecare iubire a fost o lecție, fiecare alegere – o cărămidă în temelia unei vieți trăite cu demnitate. „Am iubit frumos, am pierdut cu inima curată și am câștigat o viață liniștită alături de un om bun”, pare să spună fiecare cuvânt al său.
Povestea Irinei Loghin este una despre curajul de a asculta sufletul, despre respectul față de familie și despre răbdarea de a construi o viață trainică, nu pe focuri de paie, ci pe iubire adevărată, matură și sinceră.
