Mihai Leu s-a stins din viață pe 1 iulie 2025, la doar 56 de ani, după o luptă de aproape 11 ani cu o formă agresivă de cancer de colon. Fostul campion mondial la box și-a trăit suferința cu demnitate și discreție, continuând să apară în public și să transmită speranță celor care treceau prin experiențe similare. Ultima sa dorință a fost ca propria luptă cu boala să le ofere și altora curajul de a merge mai departe.
Ultimul interviu, un testament de curaj
În ziua în care a părăsit pentru ultima dată Institutul Clinic Fundeni, Mihai Leu a oferit un interviu emoționant jurnalistului Paul Ciucă, pentru PRO TV și Sport.ro. Cu o voce calmă, dar apăsată de suferință, a transmis un mesaj plin de modestie și înțelepciune.
„Sunt bine, nu sunt în cea mai bună formă, dar nu mai durează mult. Știi cum e viața? Mai cu bune, mai cu rele, dar ce contează cel mai mult e că sunt bine. Vreau să le mulțumesc medicilor. O să țin legătura mai strâns cu ei, fac recuperare și mă pun pe picioare”, spunea el, în ciuda stării sale fizice tot mai fragile.
Mesajele de susținere primite de la oameni obișnuiți au însemnat enorm pentru el: „Cel mai important e că mi-au scris oameni care mi-au zis că au prins și ei curaj și nu le mai e teamă de nimic. Eu n-am vrut să vorbesc niciodată despre problemele astea de sănătate, dar băiatul meu, Marco, mi-a zis să vorbesc, că poate prind și alți oameni curaj”.
Un diagnostic care i-a schimbat viața
Mihai Leu a aflat în 2014 că suferă de cancer de colon, în urma unor analize medicale de rutină. Diagnosticul l-a luat prin surprindere și i-a dat viața peste cap. „Prima dată când mi s-a spus ce am, m-au trecut transpirațiile, mi s-au tăiat picioarele. Asta e viața, trebuie să ne luptăm să trecem peste asta”, mărturisea fostul sportiv.
A fost operat pentru prima dată în același an, la Fundeni, sub supravegherea profesorului Irinel Popescu și a echipei sale. Au urmat alte intervenții, perioade lungi de tratament și recidive dureroase. Cu toate acestea, Leu a rămas optimist și activ, refuzând să se lase doborât. „Am fost operat în 2014. M-am dus foarte târziu la doctor. Mie mi-a plăcut să văd lucrurile optimist. Chiar țin minte una din primele discuții cu domnul profesor Irinel Popescu. L-am întrebat cât durează până mă pun pe picioare. I-am spus că am o cursă săptămâna viitoare. A început să râdă, evident că nu s-a putut…”
Lupta cu boala și legătura cu familia
Pe parcursul acestei încercări, Mihai Leu a legat noi prietenii și a descoperit forța solidarității familiale. „Am realizat că suntem o familie foarte unită și că trecem peste orice. Făcând sport toată ziua, nici măcar n-am vrut să mă gândesc că nu pot să trec peste asta.”
În noiembrie 2024, o complicație apărută în timpul înlocuirii unui stent renal l-a adus din nou în stare critică. A fost transferat de urgență la Fundeni, unde, după o lună de incertitudini, a fost stabilizat. Însă pericolul nu trecuse. „A fost o complicație acolo… Bine, nu-mi place să vorbesc despre asta, dar totul a pornit de la un mărunțiș. Asta e, nu mai am ce face. Privim înainte”, declara într-un interviu pentru GOLAZO.ro, la începutul lunii martie 2025.
Declinul final și ultimele zile
În primăvara anului 2025, boala a recidivat agresiv, afectându-i plămânii și reducându-i drastic capacitatea respiratorie. Pe 21 iunie, a fost transportat cu elicopterul la Institutul Fundeni, în urma unei hemoragii interne severe. Medicii au decis inducerea comei, în contextul unei insuficiențe respiratorii avansate. În ciuda eforturilor intense ale echipei medicale, organismul său nu a mai rezistat.
Mihai Leu a fost, până în ultima clipă, un exemplu de demnitate, perseverență și discreție. Dorința lui de a transforma suferința într-un mesaj de speranță pentru alții rămâne o moștenire profund umană și emoționantă. Ultimul său cuvânt nu a fost despre durere, ci despre curaj și solidaritate.
