„Vreau să-mi văd dosarul. Vreau să știu ce au scris despre mine.” – Călin Georgescu, fost candidat la prezidențiale, dă în judecată instituțiile-cheie ale statului
Într-o țară în care prea mulți români au învățat să accepte tăcerea ca răspuns, Călin Georgescu – fost candidat la alegerile prezidențiale – refuză să mai tacă. A ales să meargă în instanță și să ceară, cu demnitate, ceva ce mulți și-ar dori, dar puțini au curajul să ceară: adevărul.
Împreună cu Asociația pentru Apărarea Libertăților Publice (APALP), Georgescu a dat în judecată Administrația Prezidențială, SRI, SIE, STS și Direcția Generală de Informații și Protecție Internă. Nu pentru un scandal, nu pentru imagine, ci pentru ceva profund personal: accesul la dosarele care, spune el, au fost scrise despre el, fără ca el să fi știut vreodată.
„Eu nu cer decât ce e firesc pentru orice om din țara asta: să știu ce au scris despre mine, în ce fel mi-a fost controlată viața, cum am fost urmărit. Asta nu e o luptă politică. E o luptă pentru sufletul României. O luptă pentru fiecare român care a trăit cu sentimentul că e privit pe ascuns, că nu e liber cu adevărat”, ar fi spus Georgescu, potrivit unor apropiați.
Procesul a fost depus la Curtea de Apel București pe 6 decembrie 2024 – aceeași zi în care Curtea Constituțională a anulat alegerile prezidențiale. O zi tulbure, plină de neîncredere și întrebări. Ce s-a întâmplat, de fapt, în culisele campaniei? Cine a tras sfori, cine a avut interes să blocheze anumite candidaturi?
Călin Georgescu nu a oferit detalii concrete despre conținutul documentelor pe care le vrea desecretizate. Dar surse din anturajul său spun că ar fi vorba de informații clasificate, de fișe, analize, note operative. Documente care l-ar fi putut împiedica să ajungă în finala unei alegeri pe care, crede el, o putea câștiga cu sprijinul oamenilor simpli.
Instanța a analizat cauza pe 9 decembrie, dar a amânat dosarul pentru 11 decembrie. În tot acest timp, mii de români privesc în tăcere, cu acea amintire amară a unor vremuri în care fiecare pas îți era urmărit, iar fiecare gând putea fi interpretat.
Pentru cei care au trăit în anii ’80 cu teama Securității sau pentru cei care au sperat după Revoluție că statul va deveni mai transparent și mai uman, procesul lui Georgescu are o rezonanță profundă. Nu e doar despre un om. E despre o rană deschisă a acestei țări: frica de adevăr.
„Dacă statul român nu are nimic de ascuns, atunci să ne arate dosarele. Să vedem ce s-a scris, cine a scris, de ce și la ordinul cui. Nu cerem sânge. Cerem lumină”, a mai transmis, cu simplitate, unul dintre membri asociației APALP.
Și, poate, într-o zi, fiecare român care s-a întrebat dacă nu cumva „ei” știu mai multe decât ar trebui, va avea curajul să întrebe, la rândul său: „Ce ați scris despre mine?”
Pentru că, în cele din urmă, adevărul nu aparține statului. Adevărul aparține oamenilor.