După luni întregi de așteptare și dor sfâșietor, Adriana Bahmuțeanu a trăit, în sfârșit, momentul pe care îl visa cu ochii deschiși: și-a strâns din nou copiii în brațe. Vizita lui Maximus și a lui Eduard, băieții ei, a avut loc săptămâna trecută, acasă la ea, într-un cadru discret, dar profund emoționant. Chiar dacă a ales să nu dea detalii despre această revedere, Adriana a confirmat cu voce tremurândă că întâlnirea a avut loc.
O vizită a sufletului, dar în tăcere
„Au venit o dată la mine acasă. Cu multe emoții. Nu aș vrea să vă dau mai multe detalii. Ei sunt la vârsta la care nu vor să vorbesc despre ei nimic. Dar vă pot confirma că au fost la mine acasă în cursul acestei săptămâni”, a spus Bahmuțeanu în emisiunea Xtra Night Show, difuzată de Antena Stars. Reținerea sa nu vine din lipsă de bucurie, ci dintr-un respect profund față de dorințele fiilor săi.
Pentru Adriana, această vizită a însemnat mult mai mult decât o simplă întâlnire – a fost o gură de aer, un semn că legătura cu propriii copii nu este complet pierdută. A fost o clipă de speranță, după o perioadă îndelungată de suferință și luptă cu un sistem pe care îl simte ostil și nepăsător.
Acuză lipsa de sprijin din partea autorităților
După moartea lui Silviu Prigoană, Adriana Bahmuțeanu s-a lovit, spune ea, de un zid rece ridicat chiar de instituțiile care ar trebui să protejeze relația dintre copii și părinții lor. Fosta prezentatoare TV susține că Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) nu a acționat atunci când au apărut semnele de înstrăinare parentală, ci, mai mult, ar fi contribuit la distanțarea copiilor de mama lor.
„La primul semn de înstrăinare părintească, DGASPC e obligat să ceară încuviințarea instanței pentru expertiză psihologică. Prima greșeală a fost că nu au cerut această expertiză în regim de urgență. I-am dat în judecată. Așa spune legea. Copilul nu trebuie înstrăinat grav”, a explicat Bahmuțeanu.
Aceasta susține că instituția care ar fi trebuit să o ajute i-a cerut, în schimb, în cadrul aceluiași proces, să nu mai aibă program de vizită cu propriii copii. „Protecția Copilului mă înstrăinează de propriii mei copii”, a spus ea, cu amărăciune.
O scrisoare din inimă, către inimile lor
În paralel cu lupta juridică, Adriana Bahmuțeanu încearcă să păstreze o legătură emoțională cu fiii ei prin cuvintele scrise. Recent, ea a publicat o scrisoare deschisă adresată băieților, o confesiune tulburătoare a unei mame care a fost, spune ea, forțată să se retragă din viața copiilor ei, dar care nu a renunțat niciodată la dragostea pentru ei.
„Dragă fiule, nu am plecat – am fost alungată… Dacă vei citi asta într-o zi, vreau să știi adevărul. Nu narațiunea din sala de judecată, nu poveștile în care am fost personajul rău. Nu te-am părăsit. Am fost alungată!”, scrie Bahmuțeanu, evocând cu lacrimi în suflet momentele în care i-a ținut pentru prima oară în brațe.
Scrisoarea este plină de imagini sfâșietoare: nopțile petrecute în mașină pentru a nu-și lăsa copiii să o vadă plângând, apelurile fără răspuns, scrisorile care nu au ajuns niciodată la destinație, zilele de naștere ratate nu din nepăsare, ci din interdicție.
„Dacă ai crezut că nu-mi pasă… fiule, e pentru că cineva a muncit din greu să te facă să crezi asta. Și poate ești furios. Înțeleg. Poate nu vrei să citești asta. E în regulă. Dar într-o zi, când viața va fi mai liniștită și întrebările tale vor fi mai puternice, sper că această scrisoare te va găsi.”
Finalul scrisorii este un testament al iubirii necondiționate: „Nu am încetat niciodată să te iubesc. Nicio secundă. Cu dragoste, Mama ta”.
Un drum lung și anevoios, dar cu speranță
Adriana Bahmuțeanu rămâne o mamă care luptă. O femeie care a cunoscut nu doar succesul profesional, ci și pierderea, marginalizarea și neputința de a-și ține copiii aproape. Revederea recentă cu Maximus și Eduard este, poate, un pas mic, dar plin de speranță spre reconstruirea unei relații care, în ciuda tuturor obstacolelor, nu s-a stins niciodată în sufletul ei.
Este o poveste despre iubire maternă dusă la limită, despre o mamă care nu renunță și care continuă să creadă că, într-o zi, adevărul va ieși la lumină, iar îmbrățișările nu vor mai avea nevoie de aprobare.