Peste 200 de localități urbane sunt sub pragurile demografice cerute de lege pentru a-și păstra rangul actual, arată o analiză tehnică prezentată de Ministerul Dezvoltării. Demersul nu „șterge de pe hartă” localități, dar deschide discuția despre reclasificare administrativă ori, alternativ, despre ajustarea criteriilor stabilite prin lege.
Ce arată analiza oficială
Conform datelor centralizate după ultimul recensământ, 57 din cele 103 municipii nu ating astăzi pragul legal de 40.000 de locuitori, iar 146 din 216 orașe au populația sub 10.000 de locuitori. Indicatorii sunt exclusiv demografici în această etapă; urmează să fie evaluate și alte criterii — infrastructură, servicii publice, economie locală — înaintea unei decizii politice.
Ministrul Dezvoltării, Cseke Attila, a prezentat situația drept una „strict profesională”, subliniind analiza pe baza datelor statistice. În cuvintele sale:
„Uitându-ne pe aceste criterii şi pe datele din Recensământul populaţiei, pentru că principalul criteriu se referă la populaţie, putem să vedem următorul lucru: din 103 municipii, 57 nu respectă acest criteriu, care astăzi este de 40.000 de locuitori pentru un municipiu. La oraşe, din 216, 146 de oraşe nu respectă acest criteriu demografic care este de 10.000 de locuitori”.
Analiza marchează și direcția opusă: comune care au crescut și ar putea urca în rang. 45 de comune au depășit pragul de 10.000 de locuitori, iar două dintre ele — Florești (Cluj) și Chiajna (Ilfov) — au chiar peste 40.000 de locuitori, pragul minim pentru municipii. La rândul lor, orașe precum Bragadiru, Voluntari și Popești-Leordeni pot îndeplini condițiile pentru a deveni municipii.
Praguri, excepții și scenariile de pe masă
Regulile actuale derivă din Legea 351/2001. La început, pragurile erau de 25.000 de locuitori pentru municipii și 5.000 pentru orașe. În 2007 au fost ridicate la 40.000, respectiv 10.000 de locuitori — valori valabile și astăzi. Dacă imediat după modificare doar 26 de localități nu se încadrau în noile criterii, acum numărul a urcat la aproximativ 205, pe fondul tendințelor demografice.
Ministrul a indicat că aceste praguri ar putea fi reanalizate, pentru a reflecta realitățile actuale ale populației:
„Este evident că ceea ce era o perspectivă la începutul anilor 2000, în 2025 e o altă perspectivă (…). Dacă ne uităm la criteriul din 2001, unde am avut 25.000 la municipii şi 5.000 la oraşe, chiar dacă poate nu atât de mult, va trebui, după părerea noastră, să mai reconsiderăm criteriile care sunt destul de înalte astăzi cu 40.000 şi cu 10.000”.
În prezent, nu există o hotărâre de reclasificare automată. Documentul ministerului este o radiografie a situației după criteriul populației. Următorii pași presupun completarea evaluării cu indicatori privind rețelele publice, accesul la servicii, infrastructura rutieră și socială, apoi prezentarea unui raport final către coaliția de guvernare, care va decide dacă se ajustează legea sau se pornește o procedură de reclasificare graduală.
Important: pierderea statutului de oraș sau municipiu nu înseamnă dispariția localității. Implică însă schimbări administrative și bugetare (de pildă, în categoriile de finanțare sau în obligațiile privind serviciile publice), care trebuie cântărite în funcție de specificul fiecărei comunități.
Pentru locuitori, miza este una practică: cum se traduc aceste încadări în investiții, transport public, utilități sau acces la servicii. Autoritățile promit un proces bazat pe date și criterii multiple, iar discuția publică va cântări în conturarea oricărei decizii ulterioare.