Mihai Trăistariu, confesiune emoționantă despre fratele său: „Să stai cu mama până la 30 de ani nu e în regulă pentru un bărbat”
Mihai Trăistariu, cunoscutul artist român care nu se sfiește să vorbească deschis despre viața personală, a făcut recent o mărturisire sinceră și emoționantă despre fratele său, care, spune el, a rămas mult prea mult în „cuibul mamei” și nu și-a asumat viața de adult.
Revenit la Piatra Neamț, fratele cântărețului a locuit cu mama lor până la vârsta de 30 de ani, într-o rutină confortabilă, dar lipsită de provocări. Trăistariu consideră că această dependență prelungită de familie și de mediul religios rigid i-a frânat orice elan: „Cred că s-a întâmplat ceva ce nu trebuie să se întâmple niciunui bărbat. Să rămâi cu mama până la 30 de ani în casă… cred că-i greșit”, a spus el fără ocolișuri.
Artistul a relatat că fratele său este vizibil retras și lipsit de energie, cu un comportament mai degrabă specific unei persoane în vârstă decât unui bărbat în floarea vârstei. „Nici nu ridică capul pe stradă, merge încet, de parcă ar fi bătrân. Cred că traiul fără responsabilități și provocări l-a făcut așa.”
Un episod recent l-a pus pe gânduri pe Mihai: fratele i-a cerut 500 de lei pentru materiale, dar nu s-a mai dus să-i ridice de la poștă. Motivul? „Plouă afară”, i-a spus. Când Mihai l-a îndemnat să-și ia o umbrelă, răspunsul a fost și mai tulburător: „Am niște energii… o încărcătură.” Banii au rămas o săptămână la poștăriță, iar fratele său n-a avut curajul sau voința să-i ia.
Trăistariu observă că, pe lângă atașamentul exagerat față de mamă, fratele său este prins într-o religiozitate rigidă, care îl face să evite orice neplăcere banală – de la o ploaie, până la un drum la mall. „Un bărbat trebuie să plece devreme din cuib, să-și caute un drum, să iubească, să greșească, să se ridice. Altfel… rămâne captiv într-o lume mică, fără curaj și fără relații.”
Cu toate acestea, Mihai Trăistariu nu renunță la ideea că fratele său se poate schimba. Speră că, într-o zi, va găsi curajul să pășească în lume, să iasă din zona de confort și să își croiască propriul destin. „Îl susțin în continuare. Dar primul pas trebuie să-l facă el.”
Mărturisirea artistului este una profund umană și atinge o coardă sensibilă pentru multe familii din România, în care băieții, din prea multă grijă maternă sau lipsă de perspectivă, rămân blocați între copilărie și maturitate. O realitate dureroasă, dar necesar de discutat.