Florica Duma, vocea inconfundabilă a Bihorului, a trecut la cele veșnice. România pierde o comoară a folclorului autentic
Durere fără margini în lumea muzicii populare românești. Florica Duma, una dintre cele mai îndrăgite și respectate interprete de folclor din județul Bihor, s-a stins din viață marți dimineață, în Spitalul Clinic Judeţean din Oradea, după o grea suferință. Artista fusese internată în stare gravă la finalul lunii aprilie, iar în ultima săptămână nu a mai putut comunica nici măcar cu cei mai apropiați oameni din viața ei – prietena de suflet, nepoții și colegul său de scenă, cântărețul Remus Bondar, potrivit oradeaindirect.ro.
Născută pe 9 decembrie 1946, în cătunul Caranzel din județul Bihor, Florica Duma a fost o comoară a muzicii tradiționale. A început să cânte de la numai 9 ani, într-un borcan care îi amplifica vocea – un simbol al modestiei începuturilor, dar și al harului pe care îl avea. A fost, cum ea însăși mărturisea, o purtătoare de suflet românesc, care a adus în cântecele sale „pe toți oamenii satului: primar, pădurar, notar, jandarm și chiar pe șoferul de pe rata care ne ducea la școală la ora 5 dimineața”.
De-a lungul vieții, a reușit să îmbine dragostea pentru muzică cu o carieră profesională solidă. A absolvit în anii ’80 Facultatea de Științe Economice la Universitatea din Timișoara, apoi a lucrat ca economist în Oradea, fără să rupă legătura cu locurile natale. Energia, frumusețea, dar mai ales sensibilitatea ei artistică au făcut ca fiecare cântec interpretat să fie o poveste trăită, o fărâmă de viață pusă în glas.
Cea mai cunoscută melodie a sa, „Lică Sămădău”, este inspirată de celebra nuvelă Moara cu noroc de Ioan Slavici, dar repertoriul său vast cuprinde zeci de cântece nemuritoare, înregistrate inițial pe vinil, apoi digitalizate, precum: Descunună-mă părinte, Bate tare pintenii, Tulai Doamne, Todoruț, Fetele din Lăzăreni sau Doina lui Lucaciu. Tatăl ei îi spunea cu drag „pirpiliu” – poreclă care i-a rămas și pe scenă, simbol al unei prezențe firave, dar cu un glas ce zguduia suflete.
Florica Duma a fost mai mult decât o cântăreață – a fost o crainică a satului românesc, o voce a sufletului arhaic și un simbol al identității bihorene. A cunoscut iubirea, a trăit dezamăgiri, a iubit oamenii și tradițiile, iar toate acestea le-a pus în cântec, dăruindu-le românilor cu o sinceritate rar întâlnită.
O pierdere grea pentru cultura românească. Dumnezeu s-o odihnească în pace și să-i așeze sufletul printre îngeri! Glasul ei va răsuna veșnic în inimile celor care au iubit-o și au crescut cu muzica ei.