Eugenia Șerban, confesiunea unei mame sfâșiate de durere: „Îl țin în viață cu prețul propriei suferințe”
Actrița Eugenia Șerban, cunoscută publicului larg pentru talentul și discreția sa, a făcut recent una dintre cele mai dureroase mărturisiri din viața ei. După 15 ani de tăcere, artista a vorbit deschis despre lupta crâncenă pe care o duce, zi de zi, pentru salvarea fiului său, Lorans, din ghearele unor dependențe cumplite: drogurile și jocurile de noroc.
Astăzi, la 32 de ani, Lorans trăiește izolat în propria locuință, sub supravegherea constantă a mamei sale, care și-a dedicat întreaga viață pentru a-l proteja.
„Lupta mea nu s-a încheiat. Încă îl țin departe de prăpastie”
Într-un interviu profund emoționant, acordat în cadrul podcastului realizat de Bursucu, Eugenia Șerban a vorbit cu o sinceritate copleșitoare despre calvarul prin care trece. O mamă care, în ciuda tratamentelor, recăderilor și episoadelor violente, nu și-a pierdut niciodată credința.
„Au fost momente când am fost nevoită să cer ordin de protecție împotriva propriului meu copil. Doar cine trăiește asta poate înțelege cât de greu este să alegi între siguranță și iubire necondiționată”, a mărturisit actrița, cu ochii în lacrimi.
Chiar dacă zilele ei încep cu o lumânare aprinsă și o rugăciune către „partenerul de drum”, cum îl numește pe Dumnezeu, durerea rămâne prezentă: „Mă supară des, dar îmi spune că mă iubește. Și atunci durerea se mai domolește. Nu este încă bine, dar sper într-o zi în care să spun cu mâna pe inimă: e salvat.”
Un sacrificiu continuu, umbrit de vinovății din trecut
Actrița a vorbit și despre greutățile de a fi mamă singură într-o lume în care cariera îi cerea tot timpul. A simțit vinovăția că n-a fost suficient acolo, că filmările i-au răpit ani din viața lui Lorans. Moartea tatălui fiului ei, la o vârstă vulnerabilă, a fost o traumă care a deschis ușa autodistrugerii.
„Fiecare mamă reacționează diferit în fața unei astfel de situații. Mulți spun ‘eu nu aș accepta’, dar nu poți ști până nu ești acolo. Eu am făcut ce am simțit, ce am putut. Și-l țin acasă pentru că nu vreau să-l pierd. E copilul meu.”
O femeie care a învins cancerul, dar continuă o altă bătălie
După ce a trecut prin două forme de cancer, Eugenia Șerban se luptă acum cu o durere mult mai adâncă – aceea a unei mame care își vede copilul pierzându-se, încet, sub ochii ei.
„Au trecut 15 ani de când au apărut primele semne. L-am trimis din țară, am încercat tot ce s-a putut. A fost o perioadă bună, apoi din nou jos. Este un drum greu, cu urcușuri și prăbușiri. Dar cât trăiesc, nu-l las.”
Povestea Eugeniei Șerban nu este doar drama unei familii. Este o lecție despre iubirea absolută, despre sacrificiu și despre lupta continuă a unui părinte care nu renunță. Un strigăt de ajutor care merită auzit și înțeles de o societate adesea prea grăbită să judece, dar prea lentă în a înțelege.