Doliu în teatrul și filmul românesc: actrița Ioana Bulcă a încetat din viață la 89 de ani
Lumea artistică din România este în doliu. Marea actriță de teatru și film Ioana Bulcă s-a stins din viață miercuri, la vârsta de 89 de ani. Vestea tristă a fost anunțată de Teatrul Național „I.L. Caragiale” din București, instituția căreia i-a fost fidelă peste patru decenii și pe scena căreia a strălucit în zeci de roluri memorabile.
Născută la 7 ianuarie 1936, în satul Podari din județul Dolj, Ioana Bulcă și-a petrecut copilăria la Sibiu, oraș care avea să-i insufle dragostea pentru cultură. La doar 18 ani, în timpul studenției la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC) din București, destinul avea să-i fie schimbat radical. A fost aleasă pentru rolul Anei în „La moara cu noroc”, ecranizarea după Slavici, de către regizorul Victor Iliu, care a exclamat când a văzut-o: „Asta-i Ana lui Slavici!”.
Acea apariție avea să-i deschidă o carieră excepțională, atât în film, cât și pe scenă. A fost una dintre actrițele reprezentative ale Teatrului Național București, unde a interpretat cu grație și forță artistică roluri în piese celebre precum „Tartuffe”, „Anna Karenina”, „Cercul de cretă caucazian”, „Apus de soare”, „Gaițele”, „D-ale carnavalului” și „Așteptând la Arlechin”. A colaborat cu regizori de renume ai scenei românești – Ion Cojar, Lucian Giurchescu, Sanda Manu, Felix Alexa, Andrei Șerban – și a cucerit publicul festivalurilor internaționale la care a participat.
În film, Ioana Bulcă a lăsat o amprentă de neșters. Rolurile din „Mihai Viteazul” (Doamna Stanca), „Astă seară dansăm în familie”, „Atunci i-am condamnat pe toți la moarte”, „Ciprian Porumbescu”, „Burebista” sau „Restul e tăcere” (2007, în regia lui Nae Caranfil) i-au adus recunoaștere națională și internațională. Pentru interpretarea din „Restul e tăcere” a primit Premiul Gopo pentru „cea mai bună actriță a anului 2008”.
De-a lungul vieții, Ioana Bulcă a fost distinsă cu numeroase premii și medalii, printre care: Premiul UCIN pentru interpretare feminină (1971), Medalia Centenarului Cinematografiei Românești, Medalia de Aur a CNC, Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, dar și Premiul de excelență pentru întreaga activitate, oferit de mai multe festivaluri de prestigiu.
O viață de film. Și în afara scenei.
Dincolo de lumina reflectoarelor, viața personală a Ioanei Bulcă a fost una complexă, cu suișuri și coborâșuri. A fost căsătorită în tinerețe cu faimosul cascador Szobi Cseh, într-o relație intensă, dar zbuciumată. Deși păreau un cuplu de invidiat, mariajul lor a fost marcat de gelozie și neînțelegeri. „M-am dus pentru 60 de minute la ea și a durat șase ani ca să scap”, mărturisea Cseh, într-o confesiune care a șocat prin sinceritatea dură.
Despărțirea lor a venit pe fondul unei alte iubiri – cascadorul s-a îndrăgostit de o liceană pe care a luat-o de acasă și cu care a întemeiat o nouă familie. Ioana Bulcă, însă, nu și-a lăsat viața personală să umbrească vocația artistică. A continuat să joace, să impresioneze și să dăruiască publicului emoție și rafinament.
Un model de eleganță și dăruire
Ioana Bulcă rămâne în memoria publicului ca una dintre cele mai rafinate prezențe feminine din arta românească. Vocea caldă, privirea pătrunzătoare, distincția naturală și dăruirea totală pentru scenă și film au făcut din ea o figură emblematică a culturii noastre. A fost membră fondatoare a Uniunii Cineaștilor din România (UCIN) și membră a UNITER.
„Întreaga echipă a Teatrului Național o va păstra în amintire și va menține vie imaginea ei pentru generațiile care urmează! Dumnezeu s-o odihnească în pace”, este mesajul transmis de instituția căreia i-a fost devotată o viață întreagă.
Plecarea Ioanei Bulcă lasă în urmă un gol imens în teatrul și filmul românesc. Dar moștenirea sa artistică rămâne vie – o lecție de profesionalism, demnitate și iubire necondiționată pentru artă.