Elena Udrea a fost adusă joi dimineață cu duba la Judecătoria Ploiești, într-un moment încărcat de tensiune și vulnerabilitate profund umană. Condamnată la șase ani de închisoare în dosarul „Gala Bute”, fostul ministru al Turismului a venit în fața instanței pentru a cere să fie eliberată condiționat. A fost un drum scurt de la zidurile reci ale Penitenciarului Târgșorul Nou până în sala de judecată, dar, pentru Udrea, poate unul cu cele mai grele emoții de până acum.
„Copilul meu a fost și el condamnat”
Elena Udrea nu a încercat să se ascundă în spatele unei aparențe dure. A vorbit cu lacrimi în ochi, tremur în glas și o sinceritate vizibilă despre ceea ce înseamnă pentru o mamă să-și vadă copilul crescând departe. „Mai greu este pentru copilul meu… era mică și a rămas fără mamă”, a spus printre suspine. Cu emoție reținută cu greu, a mărturisit că detenția a însemnat suferință, dar și transformare.
„În patru ani de pușcărie au fost condiții grele, dar le-am trăit pe pielea mea. Am învățat umilința, răbdarea. Să treci în fiecare zi prin același chin”, a spus Udrea, descriind viața din spatele gratiilor nu doar ca o pedeapsă, ci și ca un exercițiu de rezistență interioară. A povestit cum a muncit în grădina penitenciarului, a făcut curățenie, a spălat toalete și a cărat obiecte grele. A spus că toate acestea au avut un rol formator, dar că suferința rămâne — mai ales cea legată de copilul ei. „Copilul a fost și el condamnat”, a rostit, cu ochii în lacrimi.
Instanța amână decizia
Judecătorii de la Ploiești nu s-au pronunțat joi asupra cererii. Deși Comisia de eliberări condiționate a Penitenciarului Târgșor i-a aprobat solicitarea, decizia finală aparține instanței, care a ales să amâne pronunțarea până marți, 1 iulie. Un motiv important în luarea acestei hotărâri a fost intervenția procurorului DNA Lucian Onea, care a contestat punctul de vedere al Comisiei. Acesta a susținut că nu se poate vorbi, încă, despre o reabilitare reală a fostului demnitar.
În sala de judecată, Elena Udrea a părut copleșită de emoții, dar și sinceră în mărturisirile sale. „Penitenciarul nu a avut doar consecințe negative. Am ajuns să cunosc lucruri care m-au transformat”, a spus ea, cerând judecătorilor, în termeni simpli și dureroși, o nouă șansă.
O pedeapsă ușor redusă de instanță
Pe 27 mai, Tribunalul Prahova i-a admis contestația privind deducerea unor perioade executate anterior sub diverse forme – fie în arest, fie în detenție peste hotare. Instanța a redus astfel pedeapsa totală cu aproximativ opt luni, luând în calcul perioadele în care Udrea a fost reținută sau arestată în România, Costa Rica și Bulgaria.
S-au recunoscut, printre altele, intervalele 10–25 februarie 2015 (reținere și arest preventiv în România), 3 octombrie–24 decembrie 2018 (arest în Costa Rica) și 7 aprilie–16 iunie 2022 (arest în Bulgaria), precum și perioada efectiv executată în România, din 16 iunie 2022 până în prezent.
Ca urmare, la 24 iunie, Comisia de eliberări condiționate a constatat că Udrea îndeplinește condițiile legale pentru a solicita punerea în libertate. Instanța are acum sarcina de a confirma sau infirma această concluzie.
Un dosar cu ecou puternic: „Gala Bute”
Elena Udrea execută pedeapsa de șase ani de închisoare după ce a fost condamnată definitiv pentru luare de mită și abuz în serviciu. Potrivit anchetatorilor DNA, în calitate de ministru, ar fi facilitat finanțarea ilegală a unui eveniment sportiv dedicat campionului Lucian Bute. În schimb, ar fi primit sume de bani și beneficii indirecte.
După condamnare, Udrea a plecat în Costa Rica, unde a cerut azil politic. A fost arestată acolo în 2018 și, după o perioadă de detenție, a fost extrădată în România în 2022. De atunci, a formulat mai multe cereri prin care a solicitat deducerea timpului petrecut în diverse forme de arest, inclusiv în afara țării.
Marți, un verdict așteptat cu sufletul la gură
În timp ce așteaptă decizia judecătorilor, Elena Udrea rămâne în spatele gratiilor. Marți, 1 iulie, va afla dacă va putea să se întoarcă acasă, lângă copilul ei. Cu ochii în lacrimi și vocea frântă, în fața unei instanțe care nu i-a fost niciodată blândă, a făcut un apel nu doar legal, ci profund uman: o cerere de iertare, de recunoaștere a suferinței și a schimbării. O mamă care cere să-și îmbrățișeze din nou copilul.